Imaginează-ți că a avut loc un cutremur. Și că acest cutremur a creat leziuni în structura casei tale. Fundație, pereți, acoperiș, în fiecare în parte au apărut fisuri mai mari sau mai mici. Ce zici, dacă te apuci de reconsolidat, renovat, etc, te vei ocupa de fiecare parte a casei sau doar de acoperiș?…………. Ok, acum că ai răspuns, să revenim la oile noastre  😊

În practica mea de cabinet observ deseori nedumerirea clienților atunci când le vorbesc despre importanța integrării practicilor corporale în procesul terapeutic. Pentru mulți dintre noi, psihoterapia este despre a vorbi, nicidecum despre a te mișca, a respira, este despre minte, nu despre corp și minte. Însă, legătura dintre minte și corp este profundă și complexă, deoarece experiențele dificile, traumele nu afectează doar mintea, ci și corpul la nivel fiziologic, neurologic și chiar genetic. Exact așa cum cutremurul despre care vorbeam mai sus a avut impact nu doar asupra acoperișului ci și a fundației, pereților…..

Iată câteva moduri în care mintea și corpul  sunt conectate:

1. Și corpul are memorie

• Chiar dacă o traumă este uitată conștient, corpul o poate „aminti” prin simptome fizice inexplicabile (dureri cronice, tensiune musculară, oboseală extremă).
• Trauma poate fi stocată în sistemul nervos și poate duce la reacții corporale automate, cum ar fi rigiditate sau hipervigilență.

2. Sistemul nervos și răspunsul la stres

• Trauma activează sistemul nervos simpatic („luptă, fugi sau îngheață”), ceea ce duce la eliberarea de cortizol și adrenalină.
• În cazul unei traume cronice, acest sistem poate rămâne hiperactiv, cauzând anxietate, insomnie sau probleme digestive.

3. Sistemului imunitar și hormonal

• Expunerea prelungită la stres traumatic poate suprima sistemul imunitar, făcând corpul mai vulnerabil la boli.
• Dereglările hormonale cauzate de traumă pot afecta somnul, digestia și starea de spirit.

4. Modificări cerebrale

• Trauma poate schimba structura și funcția creierului, afectând zone precum amigdala (asociată cu frica), hipocampul (memoria) și cortexul prefrontal (luarea deciziilor și controlul emoțional).
• Aceste modificări pot duce la reacții exagerate la stres sau la dificultăți în gestionarea emoțiilor.

5. Legătura cu bolile cronice

• Persoanele care au suferit traume în copilărie au un risc mai mare de boli cardiovasculare, diabet, obezitate și afecțiuni autoimune.
• Mecanismele implicate includ inflamația cronică și un sistem nervos dezechilibrat.

Așadar, includerea corpului în psihoterapie este esențială pentru o vindecare profundă și completă. Iată de ce:

• Deși putem înțelege rațional ce ni s-a întâmplat, corpul poate rămâne blocat în reacții automate de stres (luptă, fugi, îngheață). Terapia care implică doar partea cognitivă poate să nu fie suficientă, deoarece multe reacții traumatice sunt non-verbale și subconștiente.

• Prin tehnici care implică corpul (respirație conștientă, mișcare lentă, descărcare fizică a tensiunii), sistemul nervos poate învăța să se autoregleze, ieșind din stare de hiperactivare (anxietate, panică) sau colaps (letargie, amorțeală).

• Prin conștientizarea senzațiilor corporale, ne recăpătăm sentimentul de siguranță și suntem mai prezenți, mai conectați în propriul corp.

• Experiențele fizice noi – mișcarea, respirația, lucrul cu tensiunea corporală- ajută la rescrierea răspunsurilor automate ale corpului.

• Practicarea tehnicilor  corporale ajută la reducerea stresului fizic și la îmbunătățirea stării generale de sănătate.

Ei bine, dacă ai parcurs materialul până aici, ai observat că un instrument puternic, accesibil și eficient pentru reglarea emoțiilor, procesarea traumei și îmbunătățirea stării de bine este respirația. Cum așa? Respirația este o punte directă între minte și corp. Adică un fel de stâlp de rezistență, dacă ne gândim la imaginea cu casa zdruncinată de cutremur. 😊

Deși de cele mai multe ori nu acordăm atenție modului în care respirăm, respirația influențează sistemul nervos, nivelul de stres și starea generală de bine. Adică:

• Respirația profundă și controlată activează sistemul nervos parasimpatic („modul de relaxare și refacere”), reducând stresul și anxietatea, în timp ce respirația superficială sau rapidă activează sistemul simpatic („luptă sau fugi”), ceea ce poate amplifica stările de panică sau tensiune.

• Focalizarea pe respirație ajută la ancorarea în prezent și la creșterea conștientizării corporale.

• Respirația profundă ajută la eliberarea tensiunii acumulate în corp și la procesarea emoțiilor stagnante.

• Prin respirație, putem influența direct ritmul cardiac și activitatea cerebrală, creând o stare de calm.
• Respirația profundă ne ajută să gestionăm atacurile de panică, furia sau tristețea intensă.

 Și pentru a te conecta cu corpul tău chiar acum, îți propun  o tehnică simplă și eficientă pentru relaxare: respirația diafragmatică. Aceasta ajută la reducerea stresului și la calmarea sistemului nervos. Așa că:

1. Așază-te confortabil, cu spatele drept (poți sta pe un scaun sau întins pe spate).
2. Pune o mână pe piept și una pe abdomen. Scopul este ca abdomenul să se miște mai mult decât pieptul.
3. Inspiră lent pe nas timp de 4 secunde, umplând abdomenul cu aer (simte cum mâna de pe abdomen se ridică).
4. Ține aerul în plămâni 2 secunde.
5. Expiră încet pe gură timp de 6 secunde, lăsând abdomenul să se relaxeze.
6. Repetă acest ciclu de 5-10 ori, lăsând tensiunea să se elibereze treptat.

 În timp ce faci exercițiul, concentrează-te pe senzația aerului care intră și iese. Dacă mintea îți fuge, adu-ți atenția înapoi la respirație, cu blândețe, fără să te critici.

Cum te simți după câteva respirații? 😊

Prin practică zilnică îți vei regăsi echilibrul și siguranța în propriul corp.

 Îndrăznește!